Răspunsul psihologului nostru
Avantajul părinților este că sunt cei care cunosc bebelușul în ansamblul manifestărilor comportamentale și emoționale. Din primele zile se construiește acea legătură specială între copil și persoanele de îngrijire, astfel încât se identifică ușor diferitele forme de plâns (de foame, de durere/ disconfort, de atragere a atenției), se formează programul de somn și hrană (care poate fi unic pentru fiecare bebeluș) Ex. după masă, adoarme 2 ore; se liniștește din plânsul de discomfort dacă este schimbat de scutece; mucozitățile sunt în cantitate obișnuită, ușor de extras de către părinți acasă). Modificările care pot apărea în starea de sănătate sunt ușor de identificat dacă se face raportarea la starea obișnuintă: stare de vomă care persistă timp de mai multe mese, plâns de durere și agitație care durează mai multe ore, probleme de respirație care nu pot fi rezolvate prin manevrele obișnuite, temperaturi care nu cedează la schema de antitermice administrate. Toate acestea solicită ajutorul pediatrului sau a medicului de familie care are în grijă bebelușul. Părinții au nevoie de o relație deschisă cu acesta, în cadrul căreia să solicite informații despre situațiile considerate “dificile” sau “problematice” (când trebuie să mă îngrijorez în legătură cu starea copilului meu, pe cine sun pentru sfaturi medicale și unde mă adresez pentru situații de urgență). Multe din stările de îmbolnăvire a copilului pot fi tratate la domiciliu, cu ajutorul sfaturilor cadrelor medicale care îl cunosc pe bebeluș. Există, pentru situațiile speciale, serviciul de primiri urgențe a spitalului pentru copii în cadrul căreia copilul poate fi consultat și chiar internat (dacă situația o cere).
