Răspunsul psihologului nostru
După naştere, părinţii intră într-un program de rutină în care se instalează o ordine şi un echilibru (copilul doarme, mănâncă şi creşte). În afara acestor indicatori, este necesar să se observe şi alte comportamente: dacă bebeluşul urmăreşte cu privirea obiectele, apucă obiectul aflat în făţă lui, imită mimica celui din faţă (rade când cel din faţă rade, este interesat şi priveşte faţă persoanei care vorbeşte cu el sau îi cânta); dacă se opreşte din activitate când se aude un zgomot, dacă se orientează cu privirea şi întoarce capul spre partea din care s-a auzit sunetul; dacă îşi ţine capul (la 3 luni), dacă stă în şezut (cu sprijin şi apoi singur la 6 luni); dacă începe să gângurească; dacă tonusul lui muscular este bun şi este vioi. Orice aspect care îi pune pe părinţi pe gânduri ( nu reacţionează la sunete; nu respiră sau nu mănâncă bine; stabileşte puţin contact vizual cu persoană care îi vorbeşte sau manifestă o încordare exagerată a membrelor /tremurături/spasme) trebuie discutat cu medicul copilului, pentru a putea fi analizat, în raport cu specificul copilului.
