Răspunsul psihologului nostru
Este o temere normală, manifestată de majoritatea oamenilor, femei sau bărbaţi, care ţin pentru prima dată în braţe un bebeluş. În copilărie, mulţi dintre actualii părinţi au avut fraţi mai mici sau verişori de care au avut grijă, deci, ca la mersul pe bicicletă, experienţele se vor activa. Gesturile care ne ajută să ţinem un bebeluş în braţe au fost repetate în decursul vieţii în zeci de situaţii (transportarea în braţe a unor obiecte fragile, a cumpărăturilor etc…) şi corpul nostru le va activa, instinctiv, în situaţia actuală. În plus, reflexele noastre se declanşează în situaţii de risc, importante pentru noi, deci ele ne vor ajuta să intuim şi să rezolvăm o posibilă dezechilibrare a copilului din braţe. Nu în ultimul rând, copiii au capacitatea de „a se agăţa” de persoana care îi ţine, sporind astfel „ancorarea”. Chiar şi când vor creşte, copiii vor considera braţele că spaţiu sigur în care se vor refugia în situaţii percepute ca dificile (tristeţe, durere fizică, frică, etc…)
