Răspunsul psihologului nostru
Relaţia mamă-bebeluş este cea mai importantă din viaţa copilului: tot ce experimentează şi primeşte copilul în cadrul relaţiei îi va modela felul cum va vedea lumea. Dacă va primi răspuns prompt la solicitarea lui, va învăţa că este ascultat şi că are pe cine se baza. De aceea, se recomandă că adultul să fie atent la comportamentul copilului, să aibă cât mai multă interacţiune cu acesta, să îl încurajeze să exploreze mediul şi situaţiile noi.
Cu cât creşte, copilul se va îndepărta (fizic dar şi socio-emoţional) de adultul de referinţă, învăţând să se descurce singur, dar este importantă reacţia părintelui în această situaţie. Un părinte anxios, care se teme pentru copilul sau, poate fi hiperprotectiv, nu îi va încuraja distanţarea şi îi va transmite că lumea este periculoasă şi că e mai sigur (sau că părintele se simte mai bine) dacă cel mic va sta lângă el. Se recomandă că părintele să îşi ascundă sentimentele şi gesturile de îngrijorare atunci când bebeluşul explorează/ încearcă lucruri noi, să îşi laude şi încurajeze copilul (când mediul este sigur şi fără pericole majore). Respectarea programului/ rutinei îi permite copilului să fie sigur pe ce va urma, sa ştie la sa se astepte. De asemenea faptul că părintele se comportă la fel în situaţii asemănătoare, este constant în reacţii, îi oferă confort copilului (ex. Dacă fac asta.. mama/tată face asta…).
